Ioan 1,1-5.9-14
Meditație
Citat
Rugăciune
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Condițiile exterioare de celebrare a Crăciunului, determinate de pandemie, ne-au afectat pe toți, dar pe câți dintre noi i-a transformat acest Crăciun? Sper că ai reținut esențialul, care rămânem valabil în orice timp: ,, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!”
În tot acest context, sărbătoarea apare ca o mângâiere pentru lumea întreagă. Isus, Fiul lui Dumnezeu vine să împărtășească umanitatea noastră în simplitatea staulului din Betleem. Domnul coborât din cer dă sens așteptării omenirii. Domnul ne oferă și nouă speranță și ne aduce mângâierea lui Dumnezeu în mijlocul lumii care se confruntă cu sărăcia materială și spirituală, cu boala și cu deziluzia. Emanuel-Dumnezeu cu noi, pe care l-am sărbătorit într-un mod aparte, ne învață să revenim la esențial!
Am avut ocazia să nu ne mai lăsăm așa de ușor fermecați de decorul sărbătorii și de atâta agitație, de goana după cadouri și atenții (sper!). În familiile noastre, l-am așteptat cu mai mult dor pe Domnul care vine și caută un loc, o inimă în care să intre și în care să se nască iubirea sa divină, tăcută, tandră și gingașă, așa cum ni se prezintă pruncul Isus în brațele Fecioarei Maria. Mai important, de acest Crăciun, a însemnat să realizăm, chiar și de la distanță, legături sufletești, prietenii adevărate, mai ales cu cei excluși și marginalizați. Acestea sunt mai de preț decât goana după bunuri și după distracții obositoare.
Sărbătoarea Crăciunului ne îndreaptă inima spre izvorul adevăratei bucurii, ca să trăim în atmosfera de simplitate și de pace a Betleemului.
În tot acest context, sărbătoarea apare ca o mângâiere pentru lumea întreagă. Isus, Fiul lui Dumnezeu vine să împărtășească umanitatea noastră în simplitatea staulului din Betleem. Domnul coborât din cer dă sens așteptării omenirii. Domnul ne oferă și nouă speranță și ne aduce mângâierea lui Dumnezeu în mijlocul lumii care se confruntă cu sărăcia materială și spirituală, cu boala și cu deziluzia. Emanuel-Dumnezeu cu noi, pe care l-am sărbătorit într-un mod aparte, ne învață să revenim la esențial!
Am avut ocazia să nu ne mai lăsăm așa de ușor fermecați de decorul sărbătorii și de atâta agitație, de goana după cadouri și atenții (sper!). În familiile noastre, l-am așteptat cu mai mult dor pe Domnul care vine și caută un loc, o inimă în care să intre și în care să se nască iubirea sa divină, tăcută, tandră și gingașă, așa cum ni se prezintă pruncul Isus în brațele Fecioarei Maria. Mai important, de acest Crăciun, a însemnat să realizăm, chiar și de la distanță, legături sufletești, prietenii adevărate, mai ales cu cei excluși și marginalizați. Acestea sunt mai de preț decât goana după bunuri și după distracții obositoare.
Sărbătoarea Crăciunului ne îndreaptă inima spre izvorul adevăratei bucurii, ca să trăim în atmosfera de simplitate și de pace a Betleemului.
„Sufletul nostru este ca un balon cu aer cald. Dacă întâmplător există un păcat de moarte, sufletul cade la pământ. Mărturisirea este ca focul de sub balon care permite sufletului să se ridice din nou. Este important să mergi des la spovadă.” Fericitul Carlo Acutis
Ce dar mai mare decât acela de a deveni o mărturie a ta, Doamne? Îţi mulţumesc pentru că mă chemi pe această cale şi te rog să continui să mă călăuzeşti cu înţelepciunea ta astfel încât să devin tot mai mult oglinda prin care Lumina ta se reflectă asupra fiecărui om pe care îl voi întâlni astăzi. O oglindă curată şi întreagă pe care privind-o oamenii să-şi îndrepte gândul către tine. Amin.
Pr. Alin - Remus Toma & Ana Moraru
Comentarii
Trimiteți un comentariu