Matei 10,17-22
Meditație
Citat
Rugăciune
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor. Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi! Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit”.
Gândul care se desprinde cu ușurință din textul evanghelic propus pentru a doua zi de Crăciun, este acesta: ucenicul lui Isus, adevăratul ucenic, este întotdeauna persecutat. Probabil că acest gând nu este confortabil pentru mulți dintre noi, mai ales, în acest timp marcat de venirea în lume a Pruncului Isus la Bethleem, când totul, în jurul nostru, abundă de frumos și fac scenariul unui decor de vis. Apoi, dintr-o dată, ca într-un vis, se spulberă totul. Trebuie să fim realiști. Mesajul evanghelic de azi ni-l prezintă pe sfântul Ștefan ca fiind primul dintre ucenicii lui Isus care a parcurs drumul martiriului pentru a obține cununa învingătorului.
„Dumnezeu șoptește în plăcerile noastre, vorbește în conștiința noastră, dar strigă în durerile noastre; este megafonul său ca să trezească o lume surdă”, scrie C.S. Lewis. Nu întotdeauna simțurile ne ajută să-l percepem pe Dumnezeu în viața noastră, dar poate suferința semenilor noștri care strigă prin durerea lor reușesc să ne „trezească” la realitatea credinței, care cere angajare zilnică în urmarea lui Cristos. Dar din această călătorie pe drumul vieții, deloc ușoară, nu va lipsi nici ploaia mângâierilor cerești, promisă nouă de Cristos, ce ne va fi revărsată prin Duhul Sfânt.
Cineva a spus că binecuvântările cele mai mari ale vieții noastre se prezintă sub forma unor probleme. Dacă suntem pregătiți să căutăm binecuvântările ascunse în adversități, le vom găsi. „Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru durere”, spunea doctorul Paul Brand, care și-a petrecut majoritatea vieții printre leproși, ajutându-i. Suferința ne ajută să înțelegem cine suntem de fapt, și ne amintește că nu am ajuns acasă, suntem încă pelerini. Viața noastră este în mâinile lui Dumnezeu. Și dacă acele momente deosebite apar atunci când trebuie să ne transmitem mesajul, printr-un act special de iubire, Dumnezeu va vorbi inimii noastre.
„Dumnezeu șoptește în plăcerile noastre, vorbește în conștiința noastră, dar strigă în durerile noastre; este megafonul său ca să trezească o lume surdă”, scrie C.S. Lewis. Nu întotdeauna simțurile ne ajută să-l percepem pe Dumnezeu în viața noastră, dar poate suferința semenilor noștri care strigă prin durerea lor reușesc să ne „trezească” la realitatea credinței, care cere angajare zilnică în urmarea lui Cristos. Dar din această călătorie pe drumul vieții, deloc ușoară, nu va lipsi nici ploaia mângâierilor cerești, promisă nouă de Cristos, ce ne va fi revărsată prin Duhul Sfânt.
Cineva a spus că binecuvântările cele mai mari ale vieții noastre se prezintă sub forma unor probleme. Dacă suntem pregătiți să căutăm binecuvântările ascunse în adversități, le vom găsi. „Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru durere”, spunea doctorul Paul Brand, care și-a petrecut majoritatea vieții printre leproși, ajutându-i. Suferința ne ajută să înțelegem cine suntem de fapt, și ne amintește că nu am ajuns acasă, suntem încă pelerini. Viața noastră este în mâinile lui Dumnezeu. Și dacă acele momente deosebite apar atunci când trebuie să ne transmitem mesajul, printr-un act special de iubire, Dumnezeu va vorbi inimii noastre.
„Declar că mor în cea mai pură credință apostolică romano-catolică și în deplină supunere a voinței lui Dumnezeu, oferindu-mi viața în holocaust pentru Dieceza mea, pentru Acțiunea Catolică, pentru Papa și pentru întoarcerea păcii în lume.” Fericitul Odoardo Focherini
Tată Ceresc, tu ne-ai învățat că dragostea nu are limite și că presupune multe sacrificii. Tu însuți l-ai sacrificat pe unicul Tău fiu pentru a-ți arăta dragostea eternă pe care o porți neamului omenesc. Fă-ne și pe noi capabili să ieșim din anonimat și să ne arătăm dornici de a purta crucea, pentru a primi răsplata vieții veșnice. Amin.
Pr. Cornel Cucuteanu & Silvia - Andreea Mîrț
Comentarii
Trimiteți un comentariu