Ioan 2,22-28
Meditație
Citat
Rugăciune
Aceasta este mărturia dată de Ioan, când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești tu?” Iar el a recunoscut și nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!” L-au întrebat: „Atunci, cine? Ești tu Ilie?” El a răspuns: „Nu sunt!” „Ești tu Profetul?” A răspuns: „Nu!” Așadar, i-au zis: „Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?” El a zis: “Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptați calea Domnului!», după cum a spus Isaia profetul”.
Iar cei trimiși erau dintre farisei. L-au întrebat și i-au zis: „Așadar, de ce botezi, dacă tu nu ești nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?” Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei”. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Mărturia este categoria fundamentală a ființei umane. Tot ceea ce știm și trăim este posibil pentru că cineva, înaintea noastră, a avut experiențe și ni le-a transmis. Nu doar părinții, ci, și părinții părinților, adică întreaga cultură, întreaga istorie, tot ceea ce contribuie ca omul să fie om, este o mărturie adevărată a unui om care mai întâi a avut o experiență, apoi a cugetat, a transmis-o prin cuvânt altora și aceștia au crezut, s-au convins, au trăit-o și o transmit mai departe. Din această cauză este foarte important să nu falsificăm cuvântul și mărturia.
Ioan Botezătorul se prezintă ca fiind vocea. El spune tot ceea ce noi încercăm să sufocăm. El exprimă tot ceea ce noi renunțăm să luăm în considerare, fiind convinși că nu se mai poate face nimic. El comunică acele speranțe pe care noi înșine le facem să tacă în noi. De fapt profetul exprimă și promovează umanitatea omului, îndemnându-ne ca niciodată să nu îngenunchem sau să ne mulțumim să fim învinși, pentru că Dumnezeu ne vrea oameni vii și liberi. Domnul vrea ca omul să fie drept și să trăiască fraternitatea; vrea omul după chipul și asemănarea Sa și nu vrea o lume nedreaptă, plină de sclavi și de asupriți.
Mergând pe stradă, scriitorul rus Lev Tolstoi a întâlnit la un moment dat un cerșetor. Imediat și-a scos portofelul pentru a da un ban cerșetorului. Însă portofelul era gol. S-a întors către acel bărbat și a zis: „Fratele meu, îmi pare rău, dar nu am nimic să-ți dau“. Cerșetorul s-a luminat la față și i-a zis: „Mi-ai dat mai mult decât ți-am cerut. M-ai numit fratele tău”. Dacă ar fi să ne cercetăm, exită în noi acea coerență între ceea ce credem, între ceea ce spunem și ceea ce facem? Suntem martori credibili ai iubirii lui Dumnezeu în această lume săracă în iubire?
Ioan Botezătorul se prezintă ca fiind vocea. El spune tot ceea ce noi încercăm să sufocăm. El exprimă tot ceea ce noi renunțăm să luăm în considerare, fiind convinși că nu se mai poate face nimic. El comunică acele speranțe pe care noi înșine le facem să tacă în noi. De fapt profetul exprimă și promovează umanitatea omului, îndemnându-ne ca niciodată să nu îngenunchem sau să ne mulțumim să fim învinși, pentru că Dumnezeu ne vrea oameni vii și liberi. Domnul vrea ca omul să fie drept și să trăiască fraternitatea; vrea omul după chipul și asemănarea Sa și nu vrea o lume nedreaptă, plină de sclavi și de asupriți.
Mergând pe stradă, scriitorul rus Lev Tolstoi a întâlnit la un moment dat un cerșetor. Imediat și-a scos portofelul pentru a da un ban cerșetorului. Însă portofelul era gol. S-a întors către acel bărbat și a zis: „Fratele meu, îmi pare rău, dar nu am nimic să-ți dau“. Cerșetorul s-a luminat la față și i-a zis: „Mi-ai dat mai mult decât ți-am cerut. M-ai numit fratele tău”. Dacă ar fi să ne cercetăm, exită în noi acea coerență între ceea ce credem, între ceea ce spunem și ceea ce facem? Suntem martori credibili ai iubirii lui Dumnezeu în această lume săracă în iubire?
„A trăi fără credință, fără un patrimoniu de apărat, fără să susții o luptă continuă pentru adevăr, nu înseamnă a trăi, ci a vegeta. Fericitul Pier Giorgio Frassati
Doamne, un nou an a început. Îți mulțumesc pentru acest dar și ajută-mă, te rog, să îl fac să fie unul cât mai rodnic. Călăuzește-mi pașii în fiecare zi pentru ca prin toate acțiunile mele să fiu un adevarat ucenic al Tău, preamărindu -Te și împlinind voința Ta, făcând mereu binele. Amin.
Pr. Eugen Robu & Robert Doboș
Comentarii
Trimiteți un comentariu