Matei 2,1-12
Meditație
Citat
Rugăciune
După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau, spunând: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: „În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.
Dragi tineri, sărbătoarea de astăzi, a Epifaniei Domnului, izvorăște din misterul Crăciunului, dar se prezintă într-o măreție cu totul proprie. Numele ei care înseamnă manifestare, indică suficient de mult că este menită să arate apariția lui Dumnezeu printre oameni, care vine în sărăcie și umilință în trupul unui Prunc fragil și neajutorat. Așa alege să lucreze Dumnezeu. Salvatorul lumii, Mântuirea oamenilor intră în istorie în mod discret și neașteptat în mod sărăcăcios și umil, se lasă așezat pe paie și îi dă omului tronul său ceresc, se lasă legat în scutece să-l dezlege pe om de lanțurile păcatului. De fapt venind așa în lume, Dumnezeu a dorit să-i arate omului cât de neajutorat și sărac este fără el, și, de asemenea, a dorit să arate că luxul, confortul, bogăția sunt mai degrabă obstacole în drumul omului către cer.
Protagoniștii acestei sărbători sunt cei trei magi, care vin din locuri îndepărtate, călăuziți de steaua luminoasă, pentru a-l vedea pe regele nou-născut. De aceea sărbătoarea Epifaniei mai este numită și sărbătoarea Magilor. Acum nu mai sunt doar păstorii chemați de îngeri să recunoască Cuvântul care s-a făcut trup ( In 1,14), este întreaga omenire simbolizată de acești trei magi și, de asemena, omul întreg: sufletul, trupul și rațiunea care se închină pruncului Isus pentru că este Salvatorul lumii, veşnicia care intră în timp pentru a-l transforma în veșnicie. Vine și cere natura omenească pentru ca noi să ne îmbogăţim cu natura dumnezeiască (Grigore din Nazianz).
Isus fiind născut în zilele regelui Irod, iată că magii au venit mai întâi la Ierusalim, la palatul regal, și au întrebat: Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm.(Mt 2,2). La această veste, regele Irod a fost tulburat și tot orașul Ierusalim alături de el.
Această situație stânjenitoare prin care trec Magii la întâlnirea cu regele Irod arată răutatea și batjocura prin care trec cei care îl caută pe Dumnezeu și îl mărturisesc prin viața lor. Magii pleacă dezamăgiți de perfidia lui Irod și îl găsesc pe Pruncul ceresc în grajdul din Betleem. Plini de bucurie se închină Pruncului și îi oferă darurile lor. Acum toate oboselile acestei lungi călătorii parcă sunt uitate. Magii dau prin această călătorie a lor spre pruncul Isus, un simbolism deosebit călătoriei vieții noastre spre Dumnezeu. Nu avem de făcut o călătorie simplă, trebuie să fim mereu cu ochii ațintiți spre cer, mereu atenți să ne păstrăm la distanță de perfidia și răutatea oamenilor, mereu dispuși să mergem înainte oricât de greu ar fi drumul. Dar, când vom termina călătoria ne vom întâlni cu Isus asemenea magilor și plini de bucurie vom oferi darurile noastre, toate faptele bune pe care le-am făcut în această călătorie, iar el ne va dărui darul minunat, pe el însuși ca odinioară în grajdul Betleemului.
Dragi tineri, sărbătoarea de astăzi, a Epifaniei Domnului, este o invitație pentru fiecare dintre noi să-l căutăm și să-l descoperim pe Dumnezeu pentru ca această călătorie a vieții noastre să aibă un scop și o consistență. Trebuie să învățăm de la magi că oricât de greu este drumul și oricât de mulți dușmani ai iubirii, ai credinței și ai speranței vom întâlni în această călătorie, nu trebuie să renunțăm niciodată, și, de asemenea, trebuie să mai învățăm că îl vom întâlni pe Isus nu în lux, în confort sau bogăție, ci în decență, în umilință, în caritate și mereu cu inimile pline de credință, speranță și iubire!
Protagoniștii acestei sărbători sunt cei trei magi, care vin din locuri îndepărtate, călăuziți de steaua luminoasă, pentru a-l vedea pe regele nou-născut. De aceea sărbătoarea Epifaniei mai este numită și sărbătoarea Magilor. Acum nu mai sunt doar păstorii chemați de îngeri să recunoască Cuvântul care s-a făcut trup ( In 1,14), este întreaga omenire simbolizată de acești trei magi și, de asemena, omul întreg: sufletul, trupul și rațiunea care se închină pruncului Isus pentru că este Salvatorul lumii, veşnicia care intră în timp pentru a-l transforma în veșnicie. Vine și cere natura omenească pentru ca noi să ne îmbogăţim cu natura dumnezeiască (Grigore din Nazianz).
Isus fiind născut în zilele regelui Irod, iată că magii au venit mai întâi la Ierusalim, la palatul regal, și au întrebat: Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm.(Mt 2,2). La această veste, regele Irod a fost tulburat și tot orașul Ierusalim alături de el.
Această situație stânjenitoare prin care trec Magii la întâlnirea cu regele Irod arată răutatea și batjocura prin care trec cei care îl caută pe Dumnezeu și îl mărturisesc prin viața lor. Magii pleacă dezamăgiți de perfidia lui Irod și îl găsesc pe Pruncul ceresc în grajdul din Betleem. Plini de bucurie se închină Pruncului și îi oferă darurile lor. Acum toate oboselile acestei lungi călătorii parcă sunt uitate. Magii dau prin această călătorie a lor spre pruncul Isus, un simbolism deosebit călătoriei vieții noastre spre Dumnezeu. Nu avem de făcut o călătorie simplă, trebuie să fim mereu cu ochii ațintiți spre cer, mereu atenți să ne păstrăm la distanță de perfidia și răutatea oamenilor, mereu dispuși să mergem înainte oricât de greu ar fi drumul. Dar, când vom termina călătoria ne vom întâlni cu Isus asemenea magilor și plini de bucurie vom oferi darurile noastre, toate faptele bune pe care le-am făcut în această călătorie, iar el ne va dărui darul minunat, pe el însuși ca odinioară în grajdul Betleemului.
Dragi tineri, sărbătoarea de astăzi, a Epifaniei Domnului, este o invitație pentru fiecare dintre noi să-l căutăm și să-l descoperim pe Dumnezeu pentru ca această călătorie a vieții noastre să aibă un scop și o consistență. Trebuie să învățăm de la magi că oricât de greu este drumul și oricât de mulți dușmani ai iubirii, ai credinței și ai speranței vom întâlni în această călătorie, nu trebuie să renunțăm niciodată, și, de asemenea, trebuie să mai învățăm că îl vom întâlni pe Isus nu în lux, în confort sau bogăție, ci în decență, în umilință, în caritate și mereu cu inimile pline de credință, speranță și iubire!
„Euharistia este autostrada mea spre cer”. Fericitul Carlo Acutis
Vizita magilor este actuală și acum, după 2000 de ani. Pruncule Isus, bucuria pe care ai adus-o în inimile noastre este atât de mare! Dorim să te adorăm în simplitatea ieslei și ți-am aduce chiar daruri prețioase, însă nu știm cum te-am putea îmbogăți. Noi nu avem aur, smirnă ori tămâie. Poate inima noastră? A fiecăruia. De fapt, asta este tot ceea ce ne ceri: să te purtăm cu noi zi după zi, nu numai de Crăciun. Să te imităm în virtuți, să respectăm poruncile, pe scurt, să iubim. Avându-te în suflet conștientizăm că nimic nu este mai important decât Tine. Pruncule Isus, rămâi cu noi! Exemplul Tău de smerenie și puritate va fi busola noastră până când te vei întoarce. Amin.
Pr. Sergiu Dămoc & Luisa - Emanuela Herciu
Comentarii
Trimiteți un comentariu