Matei 21,28-32
Meditație
Citat
Rugăciune
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. Apoi s-a apropiat de celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?" I-au spus: „Primul". Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el".
Au mai rămas puține zile până la sărbătoarea Nașterii Domnului. Este momentul propice să ne întrebăm dacă am reușit să realizăm ceea ce ne-am propus pentru acest timp al Adventului. Unii dintre noi poate și-au propus să fie mai înțelegători față de cei din jur, alții poate și-au propus să fie mai atenți față de nevoile și problemele celorlalți. Nu contează ceea ce și-a propus fiecare, e important să fructificăm timpul care ne-a mai rămas.
În Evanghelia de azi, Isus le spune arhiereilor și bătrânilor, cât și nouă astăzi, parabola celor doi fii, care au primit de la tatăl lor o sarcină: să lucreze în vie. Primul, inițial, a refuzat, dar apoi a mers; cel de-al doilea a acceptat inițial, dar nu a mai mers. Ce l-a determinat pe primul fiu să își schimbe părerea? Matei notează că „i-a părut rău”. Evanghelistul folosește aici cuvântul grec metanoia, care are o semnificație foarte profundă: înseamnă să îți schimbi modul de viață ca rezultat al căinței, al părerii de rău.
Ca să ne pară rău, ca să ne căim de păcate, trebuie mai întâi să conștientizăm faptul că suntem păcătoși, că suntem vinovați. De aceea a spus Isus că „vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu”. De ce? Deoarece și-au dat seama că sunt păcătoși, și acceptând invitația lui Isus, s-au convertit. Însă fariseii și bătrânii poporului, care se credeau drepți, nu au realizat că și ei au nevoie de convertire. Pe ei îi aseamănă Isus cu niște „morminte văruite”: la exterior strălucesc, însă interiorul e plin de putreziciune, „pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire” (Mt 23, 27).
Cum am tratat noi perioada Adventului? Asemenea celui de-al doilea fiu sau am reușit să înțelegem că suntem păcătoși și că avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, asemenea primului?
În Evanghelia de azi, Isus le spune arhiereilor și bătrânilor, cât și nouă astăzi, parabola celor doi fii, care au primit de la tatăl lor o sarcină: să lucreze în vie. Primul, inițial, a refuzat, dar apoi a mers; cel de-al doilea a acceptat inițial, dar nu a mai mers. Ce l-a determinat pe primul fiu să își schimbe părerea? Matei notează că „i-a părut rău”. Evanghelistul folosește aici cuvântul grec metanoia, care are o semnificație foarte profundă: înseamnă să îți schimbi modul de viață ca rezultat al căinței, al părerii de rău.
Ca să ne pară rău, ca să ne căim de păcate, trebuie mai întâi să conștientizăm faptul că suntem păcătoși, că suntem vinovați. De aceea a spus Isus că „vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu”. De ce? Deoarece și-au dat seama că sunt păcătoși, și acceptând invitația lui Isus, s-au convertit. Însă fariseii și bătrânii poporului, care se credeau drepți, nu au realizat că și ei au nevoie de convertire. Pe ei îi aseamănă Isus cu niște „morminte văruite”: la exterior strălucesc, însă interiorul e plin de putreziciune, „pe dinafară păreţi drepţi înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire” (Mt 23, 27).
Cum am tratat noi perioada Adventului? Asemenea celui de-al doilea fiu sau am reușit să înțelegem că suntem păcătoși și că avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, asemenea primului?
„Acestea sunt cele mai frumoase și mai prețioase zile, în care trebuie să iau o decizie foarte puternică, de a deveni sfânt.” Don Secondo Pollo
Doamne Isuse Crisoase, îți mulțumesc pentru că în fiecare zi îmi dai ocazia să lucrez la Tine în vie. Uneori și eu mă aflu în situația fiecărui tânăr din evenghelia de astăzi, dar Tu îmi amintești cât de importante sunt faptele pe care le fac. Te rog, Isuse, ajută-mă ca în acest timp de pregătire pentru venirea Ta, să aleg ceea ce este spre binele meu și al celor din jurul meu. Amin.
Pr. Iulian – Robert Gherghel & Marius – Lucian Balint
Comentarii
Trimiteți un comentariu