Luca 1,26-38
Meditație
Citat
Rugăciune
În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe, și aceasta este luna a șasea pentru ea care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Și îngerul a plecat de la ea.
Nu știu dacă ai conștientizat până acum, dar am o veste: lui Dumnezeu îi pasă de tine, pentru el tu ești important, are o „iubire nebună” pentru tine, pentru fiecare dintre noi. Ai răbdare să explic ce vreau să spun.
Cel care iubește cu adevărat, are curajul să facă lucruri foarte mari, lucruri „nebune” pentru persoana iubită. Văzusem cândva o știre că o tânără soție își iubea atât de mult logodnicul încât s-a gândit să-i facă o surpriză. A cumpărat mai multe seturi de hârtie autoadezivă și le-a lipit pe toată mașina lui și pe fiecare hârtie avea un mesaj de dragoste. Vă imaginați surpriza logodnicului! Iubirea care face lucruri „nebune”.
Ei bine, peste câteva zile vom celebra „iubirea nebună a lui Dumnezeu” pentru fiecare dintre noi. În cer, Dumnezeu nu are nevoie de nimic și totuși decide să coboare pe pământ pentru a salva sărmana creatură. Decide să ia trup și să locuiască în mijlocul unui popor care de atâtea ori i-a întors spatele; vine pentru a ne mântui, chiar dacă noi continuăm să-i întoarcem spatele. Vine pentru ca noi „să avem viață și să o avem din belșug” (In 10,10). Și face acest lucru pentru că îi pasă de noi, pentru că ne iubește la nebunie. Iată „iubirea nebună a lui Dumnezeu”.
Luând trup omenesc, Dumnezeu introduce libertatea omului în planul său de mântuire. Ca să spunem așa, Maria acceptă să fie „complice” la „nebunia” lui Dumnezeu. Nu i-a fost ușor. Era logodită. Nici măcar nu înțelegea prea bine ce îi cere Dumnezeu, dar avea certitudinea că Dumnezeu este bun și că niciodată nu abandonează sărmana creatură. De aceea se abandonează în mâinile aceluia pentru care nimic nu este imposibil.
Dumnezeu intervine în istoria omenirii. Vrea să intervină și în istoria ta, dar nu te forțează să accepți. Dumnezeu respectă libertatea ta și nu vrea să răspunzi asemenea robotului. Nu! El te vrea liber și conștient; vrea să știi ce cauți, ce ai nevoie; vrea ca, în mod liber, să îl alegi pe El, pentru că el te-a iubit întâi cu o iubire „nebună”.
Cel care iubește cu adevărat, are curajul să facă lucruri foarte mari, lucruri „nebune” pentru persoana iubită. Văzusem cândva o știre că o tânără soție își iubea atât de mult logodnicul încât s-a gândit să-i facă o surpriză. A cumpărat mai multe seturi de hârtie autoadezivă și le-a lipit pe toată mașina lui și pe fiecare hârtie avea un mesaj de dragoste. Vă imaginați surpriza logodnicului! Iubirea care face lucruri „nebune”.
Ei bine, peste câteva zile vom celebra „iubirea nebună a lui Dumnezeu” pentru fiecare dintre noi. În cer, Dumnezeu nu are nevoie de nimic și totuși decide să coboare pe pământ pentru a salva sărmana creatură. Decide să ia trup și să locuiască în mijlocul unui popor care de atâtea ori i-a întors spatele; vine pentru a ne mântui, chiar dacă noi continuăm să-i întoarcem spatele. Vine pentru ca noi „să avem viață și să o avem din belșug” (In 10,10). Și face acest lucru pentru că îi pasă de noi, pentru că ne iubește la nebunie. Iată „iubirea nebună a lui Dumnezeu”.
Luând trup omenesc, Dumnezeu introduce libertatea omului în planul său de mântuire. Ca să spunem așa, Maria acceptă să fie „complice” la „nebunia” lui Dumnezeu. Nu i-a fost ușor. Era logodită. Nici măcar nu înțelegea prea bine ce îi cere Dumnezeu, dar avea certitudinea că Dumnezeu este bun și că niciodată nu abandonează sărmana creatură. De aceea se abandonează în mâinile aceluia pentru care nimic nu este imposibil.
Dumnezeu intervine în istoria omenirii. Vrea să intervină și în istoria ta, dar nu te forțează să accepți. Dumnezeu respectă libertatea ta și nu vrea să răspunzi asemenea robotului. Nu! El te vrea liber și conștient; vrea să știi ce cauți, ce ai nevoie; vrea ca, în mod liber, să îl alegi pe El, pentru că el te-a iubit întâi cu o iubire „nebună”.
„A iubi nu înseamnă a primi, ci mai presus de orice a oferi. Nu înseamnă a pretinde, ci a oferi în mod spontan și cu multă bucurie.” Fericita Maria Corsini
Sfântă Fecioară Maria, Mama lui Isus, ne încredinţăm viaţa protecţiei Tale, cu o mare recunoştinţă, îţi mulţumim pentru jertfa pe care o faci pentru noi şi ne ocroteşti pe fiecare. Domnul Dumnezeu Te-a ales pe Tine pentru a zămisli şi a-l naşte pe Isus pentru a se jertfi lumii din cauza păcatelor noastre. Ne încredinţăm Ţie, păstrează inima noastră şi sfinţeşte vocaţia noastră de adoratori, pentru Mărirea Tatălui şi a Fiului şi Spiritului Sfânt. Amin.
Pr. Iosif - Claudiu Doboș & Daria Burcă
Comentarii
Trimiteți un comentariu