Marcu 1,1-8
Meditație
Citat
Rugăciune
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.
Dacă lecturile de duminica trecută ne îndemnau la veghere, la întărirea credinței, astăzi Biserica ne motivează să continuăm acest drum, să fim fideli acestei inițiative divine. Lecturile proclamate sunt un izvor de speranță și ne invită să intensificăm pregătirea noastră, să pregătim Calea Domnului. În ce constă această pregătire? Ce trebuie să facem pentru a răspunde acestei inițiative divine?
Să fim oameni ai acțiunii. Astăzi celebrăm un sfânt care este cunoscut ca om al acțiunii, pentru caritatea lui şi implicarea lui în viața celorlalți, sfântul Nicolae. Ca episcop de Myra, în Turcia de astăzi, a fost cunoscut pentru iubirea sa față de Cristos reprezentat mai ales în cei săraci. Să nu ne lăsăm cuprinși de plictiseală, de pasivitate în relaţiile dintre noi; cel mai frumos cadou pe care ni-l facem unii altora este timpul. Papa emerit Benedict al XVI-lea spunea în scrisoarea enciclică Spe salvi că nu e uşor să rupi din timpul confortului personal pentru celălalt, dar orice fărâmă de timp, nesemnificativă de multe ori pentru noi, e o „acțiune serioasă şi corectă dătătoare de speranţă”, chiar şi în cele mai triste inimi. Să ne propunem astăzi să fim martori ai luminii, ai speranței în familie, la serviciu, la școală, în societate.
Trebuie mers către oameni, către aproapele. Mergând spre ei, să nu le apărem ca un soi nou de oameni care se iau la întrecere. În mijlocul celorlalți trebuie să fim în stare să le devenim cu adevărat prieteni. Papa Francisc ne îndeamnă de nenumărate ori să fim deschiși, plini de viață; aceştia sunt adevăraţii martori ai celui care este Calea, Adevărul și Viața (cf. In 14,6).
La sfârșitul Sfintei Liturghii, vom fi trimiși să pregătim căile Domnului. Speranța va fi ghidul nostru. Poate vom întâlni persoane strivite de greutatea dificultăților de toate felurile. Prin timpul petrecut în serviciul altora, contribuim la o lume mai umană. Depinde de fiecare dintre noi ca alți oameni să simtă bunătatea lui Dumnezeu. Există atâția munți de coborât și atâtea trecători șerpuite de îndreptat. De aceea, astăzi, te rugăm, Doamne, tu care ești Mântuitorul și prietenul oamenilor: dă-ne să fim martorii iubirii tale către toți aceia pe care îi pui în calea noastră!
Să fim oameni ai acțiunii. Astăzi celebrăm un sfânt care este cunoscut ca om al acțiunii, pentru caritatea lui şi implicarea lui în viața celorlalți, sfântul Nicolae. Ca episcop de Myra, în Turcia de astăzi, a fost cunoscut pentru iubirea sa față de Cristos reprezentat mai ales în cei săraci. Să nu ne lăsăm cuprinși de plictiseală, de pasivitate în relaţiile dintre noi; cel mai frumos cadou pe care ni-l facem unii altora este timpul. Papa emerit Benedict al XVI-lea spunea în scrisoarea enciclică Spe salvi că nu e uşor să rupi din timpul confortului personal pentru celălalt, dar orice fărâmă de timp, nesemnificativă de multe ori pentru noi, e o „acțiune serioasă şi corectă dătătoare de speranţă”, chiar şi în cele mai triste inimi. Să ne propunem astăzi să fim martori ai luminii, ai speranței în familie, la serviciu, la școală, în societate.
Trebuie mers către oameni, către aproapele. Mergând spre ei, să nu le apărem ca un soi nou de oameni care se iau la întrecere. În mijlocul celorlalți trebuie să fim în stare să le devenim cu adevărat prieteni. Papa Francisc ne îndeamnă de nenumărate ori să fim deschiși, plini de viață; aceştia sunt adevăraţii martori ai celui care este Calea, Adevărul și Viața (cf. In 14,6).
La sfârșitul Sfintei Liturghii, vom fi trimiși să pregătim căile Domnului. Speranța va fi ghidul nostru. Poate vom întâlni persoane strivite de greutatea dificultăților de toate felurile. Prin timpul petrecut în serviciul altora, contribuim la o lume mai umană. Depinde de fiecare dintre noi ca alți oameni să simtă bunătatea lui Dumnezeu. Există atâția munți de coborât și atâtea trecători șerpuite de îndreptat. De aceea, astăzi, te rugăm, Doamne, tu care ești Mântuitorul și prietenul oamenilor: dă-ne să fim martorii iubirii tale către toți aceia pe care îi pui în calea noastră!
„Să-ți dai viața pentru prieteni nu înseamnă doar să mori, ci mai degrabă să trăiești de dragul prietenilor și fraților. A-ți petrece întreaga viață pentru a ușura mizeriile spirituale și materiale ale oamenilor înseamnă cu adevărat să-ți dai viața pentru prieteni.” Fericitul Alberto Marvelli
Știu că nu sunt vrednic Doamne, știu cât îți greșesc și cât de ușor cad în păcat. Și vin în fața ta, simplu și sărman, căci numai tu îmi ești alinare, numai tu ești locul meu de refugiu și liniștea sufletului meu! Am nevoie de liniște, am nevoie de tine! Inima mea să fie pregătită să te primească, să fiu o flacără ce arde de credință, să fiu așa cum vrei tu. Liniștește-mi Doamne inima! Amin.
Pr. Damian Budău & Antonina Ambăruș
Comentarii
Trimiteți un comentariu