Ioan 1,1-18
Meditație
Citat
Rugăciune
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: "Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»". Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.
Pentru a înțelege foarte bine anumite lucruri din viața noastră, trebuie să vedem de unde au plecat. De exemplu, pentru a înțelege de ce se comportă într-un anume fel o persoană, este foarte util să știm ceea ce a „primit” în copilărie (îmbrățișări, răsfăț sau lovituri); sau pentru a înțelege de ce un grup se comportă într-un anume fel în momentul actual, este bine de văzut de unde vine, în ce context s-a format, cine l-a format. Aceasta pentru că începutul (originea) condiționează prezentul, fiind baza de la care se pleacă în materie de libertate.
Evanghelia din această zi ne duce în trecut, la origini, la început. Și dacă avem încredere în aceste cuvinte ale evangheliei, ceea ce a fost la început ne poate ajuta să înțelegem prezentul.
Dar ce a fost „la început”? „la început” a fost Liniște. Pentru ca ceva să se audă trebuie să fie liniște. Liniștea Universului care încă nu cuprindea nici un proiect. Marea liniște în care răsunau marile vise, pentru ca într-o zi să ajungă realitate.
„la început” era Cuvântul. Cuvântul care are un conținut, care erupe și care creează. Cuvântul care exprimă ceea ce „a visat” Dumnezeu, care nu este altcineva decât Fiul trimis să creez un dialog cu noi.
„la început” era Viața. Viața din belșug este proiectul lui Dumnezeu pentru lumea întreagă.
„la început” era Lumina. Lumină care dă siguranță, care luminează, care orientează, care elimină orbirea, lumină pentru viață.
Dacă la început era Liniștea, Cuvântul, Viața și Lumina, este pentru că suntem chemați la liniște, la cuvânt(are), la lumină și la viață. Să nu ne mulțumim cu mai puțin. Să nu trăim în gălăgie, în neînțelegere, în moarte și în întuneric. Și nici să nu-i lăsăm pe ceilalți să trăiască așa. La fel ca și Ioan Botezătorul în timpul său, el care „nu era lumina, ci martor al Luminii”, și noi suntem chemați ca acolo unde suntem să fim martori ai luminii. Cât de măreață este această chemare pentru noi! Să ne ajute Domnul ca anul pe care îl începem mâine să avansăm pe drumul personal și misionar către Lumină!
Evanghelia din această zi ne duce în trecut, la origini, la început. Și dacă avem încredere în aceste cuvinte ale evangheliei, ceea ce a fost la început ne poate ajuta să înțelegem prezentul.
Dar ce a fost „la început”? „la început” a fost Liniște. Pentru ca ceva să se audă trebuie să fie liniște. Liniștea Universului care încă nu cuprindea nici un proiect. Marea liniște în care răsunau marile vise, pentru ca într-o zi să ajungă realitate.
„la început” era Cuvântul. Cuvântul care are un conținut, care erupe și care creează. Cuvântul care exprimă ceea ce „a visat” Dumnezeu, care nu este altcineva decât Fiul trimis să creez un dialog cu noi.
„la început” era Viața. Viața din belșug este proiectul lui Dumnezeu pentru lumea întreagă.
„la început” era Lumina. Lumină care dă siguranță, care luminează, care orientează, care elimină orbirea, lumină pentru viață.
Dacă la început era Liniștea, Cuvântul, Viața și Lumina, este pentru că suntem chemați la liniște, la cuvânt(are), la lumină și la viață. Să nu ne mulțumim cu mai puțin. Să nu trăim în gălăgie, în neînțelegere, în moarte și în întuneric. Și nici să nu-i lăsăm pe ceilalți să trăiască așa. La fel ca și Ioan Botezătorul în timpul său, el care „nu era lumina, ci martor al Luminii”, și noi suntem chemați ca acolo unde suntem să fim martori ai luminii. Cât de măreață este această chemare pentru noi! Să ne ajute Domnul ca anul pe care îl începem mâine să avansăm pe drumul personal și misionar către Lumină!
„Este o bătălie dificilă, dar trebuie să ne străduim să o câștigăm și să redescoperim micul nostru drum spre Damasc pentru a merge spre destinația spre care trebuie să ajungem cu toții.” Fericitul Pier Giorgio Frassati
Și iată cum un an mai trece. Doamne, îți mărturisesc că inima mi-e plină de recunoștință pentru toate harurile și binecuvântările pe care mi le-ai oferit în acest an.
Mi-ai arătat că sfârșiturile conduc spre începuturi pline de multă bucurie, iar apusurile nasc răsărituri. Îți mulțumesc pentru bunătatea iubirii tale pe care o pot privi zi de zi, pentru semințele de speranță pe care le plantezi în mine și pentru momentele care mi-au întărit credința. M-ai ajutat să văd că atât în reușitele mele cât și în eșecuri există un plan al tău și o Providență care nu renunță niciodată la mine.
Se sfârșește un an plin de împliniri, presărat cu suferință și plin de viață. Te rog, Doamne, să mă ajuți să rămân în mâna ta. Vreau să înfloresc și să îmi găsesc liniștea sub privirea ta în anul care va urma. Vreau să-mi fii lumină ca să pot împărtăși lumină într-un început nou și senin! Amin.
Mi-ai arătat că sfârșiturile conduc spre începuturi pline de multă bucurie, iar apusurile nasc răsărituri. Îți mulțumesc pentru bunătatea iubirii tale pe care o pot privi zi de zi, pentru semințele de speranță pe care le plantezi în mine și pentru momentele care mi-au întărit credința. M-ai ajutat să văd că atât în reușitele mele cât și în eșecuri există un plan al tău și o Providență care nu renunță niciodată la mine.
Se sfârșește un an plin de împliniri, presărat cu suferință și plin de viață. Te rog, Doamne, să mă ajuți să rămân în mâna ta. Vreau să înfloresc și să îmi găsesc liniștea sub privirea ta în anul care va urma. Vreau să-mi fii lumină ca să pot împărtăși lumină într-un început nou și senin! Amin.
Pr. Liviu Focioroș & Alma Ciobanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu