Luca 10, 21-24
Meditație
Citat
Rugăciune
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.
,,A tresălta de bucurie” e un sentiment ce depășește orice trăire, ce unește mintea cu inima și produce viață. Dumnezeu ne-a creat senini și plini de speranță pentru că am fost și rămânem bucuria lui indiferent de orice, noi suntem ,,cei mici”, cărora el li se revelează.
Evanghelia de astăzi ne dezvăluie principalul mod prin care putem profita de darurile acestui Advent: fiind recunoscători pentru ce suntem, ce avem și pe cine avem alături, acum. Dumnezeu găsește chiar și în zilele noastre, când bucuria ne colindă sufletul parcă mai rar, modalități prin care ni se oferă în dar căci vrea să ne pătrundă în inimi.
Inima noastră are o istorie și o memorie, iar un dar găsește multe căi pentru a ajunge la destinație. Noi putem fi dar pentru semenii noștri, putem dărui rugăciunea noastră sinceră, un cuvânt de recunoștință, un zâmbet, o încurajare, o sclipire de bucurie. La final, roadele noastre se vor lăsa descoperite de către o forță care va reuși să doboare fără violență zidurile dintre noi și să construiască poduri. Arată-i lui Isus ,,că inima ta are o memorie bună.”
Adu, tinere, bucuria în credința ta și oferă-i Tatălui toate trăirile tale! Devino ,,mic” pentru a reuși să descoperi un Dumnezeu mare care, în ieslea din inima ta, vrea să devină om. Scrie bucuria pe lista de cadouri, pune-o așternut Domnului dăruind-o altor inimi și astfel rămâi bucuria Tatălui pentru eternitate.
Evanghelia de astăzi ne dezvăluie principalul mod prin care putem profita de darurile acestui Advent: fiind recunoscători pentru ce suntem, ce avem și pe cine avem alături, acum. Dumnezeu găsește chiar și în zilele noastre, când bucuria ne colindă sufletul parcă mai rar, modalități prin care ni se oferă în dar căci vrea să ne pătrundă în inimi.
Inima noastră are o istorie și o memorie, iar un dar găsește multe căi pentru a ajunge la destinație. Noi putem fi dar pentru semenii noștri, putem dărui rugăciunea noastră sinceră, un cuvânt de recunoștință, un zâmbet, o încurajare, o sclipire de bucurie. La final, roadele noastre se vor lăsa descoperite de către o forță care va reuși să doboare fără violență zidurile dintre noi și să construiască poduri. Arată-i lui Isus ,,că inima ta are o memorie bună.”
Adu, tinere, bucuria în credința ta și oferă-i Tatălui toate trăirile tale! Devino ,,mic” pentru a reuși să descoperi un Dumnezeu mare care, în ieslea din inima ta, vrea să devină om. Scrie bucuria pe lista de cadouri, pune-o așternut Domnului dăruind-o altor inimi și astfel rămâi bucuria Tatălui pentru eternitate.
„Numai și numai Dumnezeu este scopul vieții noastre și, prin urmare, este și centrul adevăratei fericiri. Isus a spus: Tatăl tău știe de ce ai nevoie. Da, să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu este Tatăl nostru și ca atare el dispune totul pentru binele nostru. Să avem încredere în el.” Fericitul Francesco Giovanni Bonifacio
Tată ceresc, îți mulțumesc pentru darul auzului, al vederii și pentru tot ceea ce mi-ai descoperit prin frații mei. Te rog, să îmi fii călăuză pentru a putea vedea bine atunci când cel de lângă mine are nevoie de sprijin și să-l aud pe cel care cere ajutor. Amin.
Pr. Andrei Gherghel & Anca Andrieș
Comentarii
Trimiteți un comentariu