Vine Isus!


Evanghelia
Luca 1,67-79
În acel timp, Zaharia, tatăl lui Ioan, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit, zicând: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său şi ne-a înălţat o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său, precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi, care au fost în vechime, să ne mântuiască de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri, şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, că ne va dărui harul ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă, în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, pentru a da poporului său ştiinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor, prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălţime, ca să-i lumineze pe cei ce se află în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii".

Meditație
Evanghelia de astăzi proclamă cântarea de laudă a lui Zaharia după nașterea fiului său. Tatăl lui Ioan Botezătorul îi mulțumește mai întâi lui Dumnezeu, apoi ochii lui se îndreaptă spre viitor. Atmosfera este plină de bucurie și speranță în recunoașterea acțiunii mântuitoare a lui Dumnezeu, care culminează chiar cu venirea lui Dumnezeu într-un trup asemănător cu al nostru.
„Domnul este aproape; Domnul este lângă noi”. Tatăl înaintemergătorului este conștient că venirea lui Mesia este, mai presus de toate, o eliberare. O lumină care luminează pe cei care trăiesc în întuneric, sub umbrele morții! O, dacă ne-am da seama pe deplin că Pruncul Isus vine să ne lumineze viața, să ne îndrume, să ne arate calea ...!
Credința din această noapte ne determină să îl recunoaștem pe Dumnezeu prezent în toate situațiile în care îl credem absent. El este lângă noi, de multe ori de nerecunoscut, atunci când se plimbă prin orașele noastre, prin satele noastre, călătorind alături de noi, bâtându-ne la ușă. Crăciunul este timpul pentru a transforma fricile noastre în iubire. Să nu uităm niciodată îndemnul Sfântului Ioan Paul al II-lea: „Nu vă fie frică! Deschideţi larg porţile lui Cristos”. Fie ca tandrețea pruncului din Betleem să ne trezească sensibilitatea și să ne facă să ne deschidem inima spre cei care au nevoie de ajutorul nostru.

Citat
„Când nu mai ai nimic de dat, poţi să dăruieşti ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune.” Fericitul Vladimir Ghika

Rugăciune
După un timp atât de intens de așteptare, astăzi îl primim pe Isus în inimile noastre. Se aud colindele care vestesc nașterea lui Isus. Toată lumea se pregătește de întâlnirea cu Tine, Isuse cel mult așteptat.
Isuse, vino în inimile noastre să ne călăuzești pe drumul iubirii. Așa cum te-am așteptat în acest timp al Adventului, în iubire față de aproapele, așa ajută-ne să rămânem pe tot parcursul anului.
Chiar dacă mulți, în această seară îl așteaptă pe Moș Crăciun, fă-ne să conștientizăm că tu ești adevărata față a Crăciunului și să te adorăm pe Tine, căci tu ești cel mult așteptat.
Cu siguranță, în aceasta noapte Isus se naște și în inimile noastre.
Pruncușorule Isus, ajută-ne să-ți slujim fără teamă, în sfințenie, dreptate și luminează-ne pașii spre calea păcii.

Pr. Mădălin-Răzvan Iacob & Ana-Georgiana

Comentarii